„Îmi trebuie apostilă?” Este probabil întrebarea care mi se pune cel mai des și cea despre care circulă cele mai multe informații depășite. Numeroase site-uri — și uneori chiar unele ghișee — continuă să solicite o apostilă acolo unde ea nu mai este necesară din 2019.
Trei formalități diferite sunt confundate în mod frecvent. Distingerea lor vă va economisi timp și bani.
Trei lucruri diferite, adesea confundate
Apostila
- Creată prin Convenția de la Haga din 5 octombrie 1961
- Certifică autenticitatea semnăturii și a sigiliului de pe un document oficial
- Aplicată de o autoritate din țara care a emis documentul
- Nu spune nimic despre conținut și nu înlocuiește niciodată o traducere
- În Franța, eliberată de notari din 1 mai 2025 (anterior, de curțile de apel)
Traducerea autorizată
- Redă conținutul documentului în cealaltă limbă
- Realizată de un traducător înscris pe lista experților unei curți de apel
- Poartă ștampila și semnătura traducătorului, care își angajează răspunderea
- Independentă de apostilă: una nu o atrage pe cealaltă
La aceste două formalități se adaugă o a treia, specifică sensului Franța → România: legalizarea semnăturii traducătorului, prin care o primărie, o cameră de comerț sau un notar atestă că semnătura de pe traducere este într-adevăr cea a traducătorului. Nu este nici apostilă, nici validare a conținutului.
Schimbarea pe care mulți încă o ignoră
Din 16 februarie 2019, Regulamentul (UE) 2016/1191 elimină cerința apostilei între statele membre ale Uniunii Europene pentru o serie întreagă de documente oficiale. Franța și România fiind ambele membre ale Uniunii, actele dumneavoastră de stare civilă circulă între cele două țări fără apostilă.
Documentele acoperite de acest regulament privesc în special nașterea, decesul, căsătoria, divorțul, filiația, adopția, domiciliul și reședința, cetățenia, precum și lipsa cazierului judiciar. Pentru aceste documente, solicitarea unei apostile între Franța și România nu mai are temei.
Și mai există un al doilea nivel, mai vechi și mai larg încă, pe care chiar mulți profesioniști îl ignoră: convenția bilaterală franco-română din 5 noiembrie 1974 (art. 10), în vigoare din 1975, care scutește de legalizare actele publice între cele două țări. Tabelul recapitulativ al Ministerului francez al Afacerilor Externe confirmă această scutire pentru România în toate cele nouă categorii de acte pe care le inventariază — acte de stare civilă, acte judiciare, acte notariale și acte administrative, inclusiv diplomele și cazierele judiciare.
Cum se articulează aceste texte cu Convenția de la Haga din 1961, la care Franța, România și Republica Moldova sunt toate trei părți? Foarte simplu: convenția din 1961 prevede ea însăși că acordurile mai favorabile între state pot înlătura formalitatea pe care o organizează. Între Franța și România, aceste acorduri există — apostila dispare. Între Franța și Republica Moldova, ele nu există — apostila de la Haga se aplică pe deplin.
Cine traduce ce, în funcție de sens
| Situație | Apostilă? | Traducerea așteptată |
|---|---|---|
| Document românesc → administrație franceză (prefectură, primărie, tribunal, universitate) | Nu, scutire UE | Traducere autorizată de un traducător înscris pe lângă o curte de apel franceză |
| Document francez → administrație română (consulat, stare civilă, notar) | Nu, scutire UE | Extras plurilingv dacă este disponibil, altfel traducere în română cu legalizarea semnăturii traducătorului |
| Document moldovenesc → administrație franceză | Da — apostilă (Convenția de la Haga din 1961) | Traducere autorizată de un traducător înscris pe lângă o curte de apel franceză |
| Diplomă românească sau franceză, într-un sens sau altul | Nu — scutire prin convenția bilaterală din 1974 | Traducere autorizată, conform cerințelor instituției sau ale ordinului profesional |
| Diplomă moldovenească → Franța | Da — apostilă (Convenția de la Haga din 1961) | Traducere autorizată de un traducător înscris pe lângă o curte de apel franceză |
Excepția moldovenească — și cazul diplomelor
Republica Moldova nu este membră a Uniunii Europene și nicio convenție bilaterală de scutire nu o leagă de Franța. Scutirea europeană nu se aplică, prin urmare, în cazul său: un act moldovenesc destinat Franței intră sub incidența Convenției de la Haga din 1961, la care Republica Moldova este parte din 2007. Apostila este eliberată de autoritățile moldovenești, pe documentul original, înainte de traducere. Este o diferență de regim esențială între un document românesc și unul moldovenesc, chiar dacă limba este aceeași.
Diplomele, în schimb, merită o clarificare, pentru că sunt în afara domeniului regulamentului european — ceea ce face adesea să se creadă că apostila redevine necesară. În realitate, ele urmează exact același drum ca celelalte acte: scutire între Franța și România — asigurată nu de regulament, ci de convenția bilaterală din 1974, care acoperă toate categoriile de acte — și apostilă pentru o diplomă moldovenească. În practică, unele organisme mai solicită apostila pe o diplomă românească, din obișnuință sau din exces de prudență; dacă vi se întâmplă, cereți-le temeiul scris al acestei cerințe, menționând convenția din 5 noiembrie 1974.
Formularul standard multilingv: util, dar prost înțeles
Regulamentul european a creat formulare standard multilingve, care se solicită odată cu actul, de la autoritatea care îl eliberează. Rolul lor este precis: servesc drept ajutor pentru traducere și se anexează documentului oficial. Când sunt suficiente, vă scutesc de o traducere.
Trei limite de cunoscut, totuși. Acest formular nu circulă singur: însoțește întotdeauna actul original. Există doar pentru documentele care intră sub incidența regulamentului, deci nici pentru o hotărâre de divorț detaliată, nici pentru o diplomă, nici pentru un act notarial. Și nu redă decât rubrici standardizate: de îndată ce actul cuprinde mențiuni speciale, traducerea autorizată redevine necesară.
Alături de acest formular european există extrasul plurilingv rezultat din Convenția de la Viena din 8 septembrie 1976, pe care primăriile franceze îl eliberează în mod curent pentru nașteri, căsătorii și decese. În practică, este documentul cel mai util pentru demersurile dumneavoastră consulare românești și este scutit atât de apostilă, cât și de traducere.
Dar cazierul judiciar românesc?
Este un bun exemplu de simplificare reală. Certificatul de cazier judiciar eliberat de autoritățile române este recunoscut în Franța fără nicio altă formalitate de autentificare: nici apostilă, nici legalizare. Vă rămâne doar să îl traduceți în franceză printr-un traducător autorizat pentru a-l anexa dosarului — urmărind valabilitatea sa, în general de trei luni.
Ce verific pentru dumneavoastră
Când îmi trimiteți un document, nu mă limitez să îl traduc. Verific mai întâi dacă intră sub incidența scutirii europene, dacă un extras plurilingv v-ar evita cheltuiala, dacă va fi necesară o legalizare a semnăturii pentru administrația română și dacă ortografia numelor concordă cu celelalte documente ale dumneavoastră. Adesea această verificare prealabilă, mai mult decât traducerea în sine, evită respingerea unui dosar.
Întrebări frecvente
Este necesară apostila pentru un certificat de naștere românesc prezentat în Franța?
Nu. Din 16 februarie 2019, Regulamentul (UE) 2016/1191 scutește de apostilă actele de stare civilă care circulă între statele membre ale Uniunii Europene, printre care Franța și România. Rămâne necesară doar traducerea autorizată în franceză.
Dar pentru un act moldovenesc?
Da, apostila rămâne necesară. Republica Moldova nefiind membră a Uniunii Europene, scutirea europeană nu se aplică: se aplică Convenția de la Haga, iar apostila este eliberată de autoritățile din Republica Moldova pe documentul original.
Cine eliberează apostila în Franța în prezent?
Din 1 mai 2025, apostila pe documentele franceze este eliberată de notari, și nu de parchetele generale ale curților de apel, ca până acum.
Formularul multilingv înlocuiește traducerea?
În domeniul său de aplicare, da: servește drept ajutor pentru traducere și evită comandarea uneia. Însă există doar pentru anumite documente, nu circulă niciodată singur și nu acoperă mențiunile speciale. De îndată ce actul iese din cadrul standard, traducerea autorizată redevine necesară.
Este necesară apostila pe o diplomă între Franța și România?
Nu — diplomele urmează același regim ca celelalte acte: nu intră sub incidența regulamentului european, dar convenția bilaterală franco-română din 5 noiembrie 1974 scutește de legalizare toate categoriile de acte între cele două țări, inclusiv actele administrative. În practică, unele organisme o mai solicită: verificați cerința lor scrisă înainte de a începe demersul. Pentru o diplomă moldovenească, apostila rămâne necesară.
Poate fi aplicată apostila pe traducere?
Apostila se referă la documentul oficial de origine, nu la traducere. Pentru o administrație română, ceea ce se cere pe traducere nu este o apostilă, ci, dacă este cazul, legalizarea semnăturii traducătorului — sunt două formalități distincte.
Aveți nevoie de o traducere autorizată pentru dosarul dumneavoastră?
Trimiteți-mi documentele prin e-mail. Deviz gratuit în 24 de ore în zile lucrătoare. Traduceri acceptate de administrațiile franceze și române.